Andrei Tudose's Blog

Bella

andreitudose — Sun, 06 Mar 2011 15:28:58 +0000

andreitudose — Fri, 04 Feb 2011 20:52:53 +0000

Am intrat in vacanta mare

andreitudose — Tue, 06 Jul 2010 08:54:19 +0000

Dupa 5 ani de facultate am sustiunut ieri si lucrarea de disertatie. Sesiunea de prezentari incepea la 14, am ajuns de pe la 12 ca sa rezolv eventualele probleme de protocol sau organizare. Dupa nenumarate discutii cu un profesor de pe acolo am fost si am luat apa minerala si cafea pentru comisie. De la 14 si pana la 18:30 am stat in sala si am asistat la tot felul de prezentari. Ce m-a frapat foarte mult a fost atitudinea, de cele mai multe ori puerila, pe care colegii mei, absolventi de masterat, vorba aia, o aveau in prezentarile lor. Aceasta lipsa de practica cand vine vorba de a sustine ceva in fata unui auditoriu, combinata cu specularea slabiciunilor lucrarii tiparite au facut munca comisiei de a demonta pe unii din noi foarte usoara. Chiar simpla. Incercand sa ma detasez de atitudinea de student si trecand in cealalta tabara am constatat ca e atat de simplu sa incui cu intrebari pe cineva, sau sa ii demonstrezi contrariul intr-un subiect pe care el l-a tratat in cateva pagini bune.

Da problema nu e asta, desi lucrarea tiparita trebuie sa fie ireprosabila, prezentarea este mult mai importanta in opinia mea. Pentru ca asta e modul in care iti vinzi tu lucrarea. Au fost colegi cu teme din cele mai diverse care au facut aplicatii doar de dragul de a le face, fara pic de importanta sau relevanta cand vine vorba de domeniul practic, sau altii care au facut ceva destul de interesant, dar cand erau intrebati ce au vrut sa demonstreze prin asta ramaneau interzisi. Asistand la aceste prezentari mi-a venit destul de usor mai poi sa fac o prezentare pertinenta, clara si concisa pe care in final am luat 9.25. Stiu, se putea mai bine, dar nu putea lua toata lumea 10.

Dupa ce am aflat notele, am fost pus iar in dilema. M-am despartit de colegi ca si cum urma sa ii vad iar maine, desi pe multi dintre ei nu stiu daca am sa ii mai vad vreodata. A fost ca un pa, pa! cu un “ne vedem maine” subanteles, insa cel mai probabil irealizabil. Acum nu stiu ce sa zic, m-am obisnuit sa vin la scaola, chiar daca foarte rar, datorita serviciului, dar totusi ma vedeam cu aceeasi oameni de fiecare data, mai stateam de vorba. Acum insa, nu mi-a mai ramas decat sa merg la munca si acasa. Atat. Nu tu proiecte, nu tu prezentari, examene, restante, etc.

Ma simt oarecum pierdut si privat de chestiile astea. E ciudat gandindu-ma in urma la aceste lucruri. Adica cum “gata!” ? Am terminat, e gata, nu mai am nimic….am sa vad

Ce mai fac eu

andreitudose — Mon, 28 Jun 2010 11:30:01 +0000

Ultima saptamana 21-25.06.2010 a fost foarte nasoala. In primul rand pentru ca am trecut pe un nou proiect, a carui specific trebuie sa il invat din mers, si pe de alta parte deoarece se apropie termenul de predare a disertatiei. Lucrarea e gata, nu ma plang, am lucrat la ea vre-o 2-3 saptamani cu intreruperi si ieri am fost sa o dau la legat. Munca in schimb a fost puternica, luni si marti am stat ca pe ace si nu prea am reusit sa dorm bine noaptea. Ma tot gandeam la ce am de facut, daca am facut bine, la ce mai trebuie sa fac in continuare. Am fost deosebit de stresat, situatia insa s-a mai indreptat. Azi a fost liniste. Insa cand ma gandesc la alea doua zile ma apuca durerea de cap.
Cu slabitul treaba merge in continuare, am acu’ vre-o 111.2 kg ceea ce e bine si in grafic. ACUM SUNT SUPRAPONDERAL. De la obezitate II la SUPRAPONDERAL in aproape 5 luni. Sper sa o mai duc inca cateva kg. Ma chinui destul de tare dar ma bucura rezultatele. Ulmia mea a zis ca e mandra de mine. Fata draguta, ce mai.

Ma gandeam acum la faptul ca trebuie sa ma duc sa predau disertatia, iar intre 5 si 11 iulie prezint si cam gata, problema e ca e cam gata de tot. DE TOT?! Cam de tot. In urma cu cateva saptamani, poate o luna, ma gandeam ca abia astept sa se termine tot, ca sunt satul de scoala si de invatat. Acum, cand am terminat toate proiectele, examenele si practica si mai am doar de sustinut lucrarea, parca as mai vrea sa continuie. Adica cum de tot? Nu inteleg care e faza, adica am sa vin doar la munca si atat, nici nu am sa ma mai gandesc ca am scoala, ca am altceva de facut. Scap de o grija, insa parca e prea repede. Habar nu am. Am sa vad.

Va multumesc celor care ma mai cititi din cand in cand, am sa mai revin cu poze si ganduri. Daca va plictisesc, incercati sa vedeti ce e publicat si pe http://iuliananescu.tumblr.com . Ma bucura sa vad ca e mult mai constiincioasa ca mine.

PS Era sa uit de blogul mihaelei, pe care ma mai uit din cand in cand http://www.mihaelaanghel.com/

Inca 14 kg

andreitudose — Fri, 11 Jun 2010 09:48:27 +0000

Ieri m-am decis ca vreau sa am o greutate formata din 2 cifre. M-am decis la 99 pentru moment urmand ca mai apoi sa fac modificari daca va fi cazul.

In alta ordine de idei, astazi 11.06.2010 aveam 113.8 kg, iar daca scadem din maximul istoric de 142.8 avem slabite 29 kg in 4 luni, care inca nu s-au incheiat (procesul a inceput pe 14 februarie 2010). Treaba e buna momentan si tin sa mai anunt ca am plecat de la obezitate de gradul II si cam in 3 kg voi fi SUPRAPONDERAL

Asta-i pont abia.

Mai uploadez aici si o poza recenta, insa nu cred ca exista diferente spectaculoase fata de precedenta.

Acum

andreitudose — Fri, 30 Apr 2010 11:55:45 +0000

Asta e poza pe care am facut-o ieri 29.04.2010, cam neclara, dar oricum. Luna asta as vrea sa incerc sa ajung la 120 kg. Mi-am facut deja coeficientul de grasime corporala cu un aparat si a iesit undeva la 35% deci mai e cam 15% pana la normal. Viata merge mai departe. Am sa va tin la curent.

Dupa 2 luni

andreitudose — Fri, 30 Apr 2010 11:50:36 +0000

Slabim

andreitudose — Thu, 15 Apr 2010 14:11:44 +0000

Ma tot uit pe net la sfaturi de la diversi nutritionisti care sa ma ajute in incercarea mea de a slabi. Desi e oarecum jenant am sa incerc sa le urmez sfaturile si sa imi postez pe blogul personal experienta.

Sa-i dam drumu`!

1. Aceasta odisee a inceput pe 10 februarie (chiar cand am luat salariul) cand, aflandu-ma pe strada care trece prin spatele facultatilor am avut o discutie in contradictoriu cu Iulia. Aceasta a plecat de la faptul ca eu vroiam sa mergem la pizza. Desi stiu ca ma iubeste si imi vrea binele, eu in acel moment si la acea ora iubeam mancarea. De la discutia noastra in contradictoriu am trecut la cearta, care s-a terminat cu ea ducandu-se acasa la ea si eu la mine, urmat de un mail a carui continut nu il pot publica si ma rog, impacarea noastra pe data de 12. Toate astea au plecat de la felul cum aratam.

2. Am fost foarte suparat din acest motiv, cel mai mult pe mine ca m-am complacut cu sitatia aceasta atata timp. Pe 12 februarie am comandat un cantar de alimente si unul de oameni, ambele electronice. Au ajuns in acea saptamana. Tot atunci am descoperit si caloriecount.about.com unde imi tin evidenta la tot ce mananc si vad statistici privind greutatea mea si nutrientii de care mai am nevoie. Mi-am stabilit un target personal de 2300 de calorii, pe care sa nu il depasesc.

3. Pe 14 februarie m-am inscris la sala la Armony, unde ma duc in fiecare zi de luni pana vineri si fac 50 de minute de cardio si cam 45-50 de greutati.
Am renuntat la cateva mancaruri care nu isi gaseau rostul in regimul meu cum ar fi sucurile de orice fel, dulciurile si cam atat. Prajit oricum nu prea mancam, gras nici atat. Dulciurile si cele 3-4 cutii de cola zilnice insa erau prea mult.

Am slabit momentan 15 KG si am coborat de la 142 la 127 si desi mi-am stabilit un target de 100 KG am sa ma opresc atunci cand am sa consider ca am un aspect fizic placut. Ma simt chiar destul de bine avand in vedere ca ieri am implinit doua luni de cand slabesc si acum 2 zile am reusit in sfarsit sa imi cumpar haine din Carrefour, ceea ce poate nu pare mare lucru pentru voi, dar pentru mine e o realizare.

Iulia e multumita, eu sunt chiar multumit (desi nu o arat). Am sa va tin la curent. Am si o poza cu logul greutatii de la inceput pana astazi pe care am sa o public aici.
Va multumesc. Va tin la curent.

Dupa prima luna de sala

andreitudose — Thu, 18 Mar 2010 10:37:04 +0000

Am vazut un film recent “Julie and Julia” despre doua femei care traiau in medii diferite si in perioade diferite, dar care imparteau aceeasi pasiune pentru gatit. In film cea de-a doua femeie traia cam in aceeasi perioada cu noi si a realizat un blog ce continea toate retele pe care le gatea si inregistra astfel progresul zilnic.
Acum daca ar fi sa ma gandesc la cazul meu, eu nu am nici un model de urmat, nu prea am cand sa inregistrez zilnic un progres si sunt momente cand nu mai stiu ce sa fac. Pana acum am slabit vre-o 7 kile. Astia de prin casa (si astia de pe la serviciu si daca imi aduc aminte si aia de la sala) mi-au spus ca se vede, eu inca nu sunt sigur.
Telul meu e sa ajung la 100 atunci am sa pot sa spun ca am slabit; oricum la 100 la constitutia mea as putea sa fiu considerat slab.

Sa speram ca treaba va fi buna. Momentan ma descurc, mai greu oleaca ca am tinut post saptamana asta si mi-a cam terminat aportul de proteine.

Am sa mai scriu despre treaba asta din cand in cand, ca sa imi tin si o evidenta scriptica asupra progresului.

Dupa Valentin

andreitudose — Mon, 15 Feb 2010 13:21:01 +0000

Ajung sa constat ca sarbatoarea asta devine an de an mai comerciala si desi imi place ca avem ocazia sa ne serbam dragostea mai des si in special in mai multe feluri decat o faceam in trecut, totusi, parca lipseste ceva. Cadourile care se fac de Sf. Valentin sunt, ce-i drept, o industrie foarte profitabila. Si se dau ca painea calda. Chiar radeam cu Iulia ca toate cadourile astea au timpul lor. Adica daca in primul an se iau inimioare, ursuleti si alte alea, cadouri care nu “spun nici mai mult nici mai putin”(cum zicea ea), se iese la masa sau in alta parte si dupa aia se sta prin parc pe la plimbari, odata cu trecerea timpului chestiile se schimba.
Eu ieri aveam programata o iesire la un restaurant frumusel, unde am mai fost acum doi ani si i-a placut mult, floricele, cadou, toata treaba. Insa se intampla ca ieri a fost ziua lu soacramea si am stat la ea de pe la 1 la 18. Cand a venit ora plecarii la restaurant, ne-am uitat unu la altul si am zis ca parca nu mai merge, si desi o cina romantica este un lucru bun am preferat sa stam acasa in pat si sa ne imbratisam. Si eu zic ca a fost mai bine decat orice cina, oriunde as fi fost.
Ce mi se pare mai important e ca dragostea trebuie aratata la orice ora din zi si din noapte. Si poate cel mai important e ca trebuie aratata si la bine si la rau. Nu doar intr-o zi dintr-un an. Totusi e bine sa ai ragaz intr-o zi sa fii obligat oarecum sa ai timp si de romantism, ca in rest este destula treaba ca sa te tina ocupat.
All’s fair in love and war.