Dupa 5 ani de facultate am sustiunut ieri si lucrarea de disertatie. Sesiunea de prezentari incepea la 14, am ajuns de pe la 12 ca sa rezolv eventualele probleme de protocol sau organizare. Dupa nenumarate discutii cu un profesor de pe acolo am fost si am luat apa minerala si cafea pentru comisie. De la 14 si pana la 18:30 am stat in sala si am asistat la tot felul de prezentari. Ce m-a frapat foarte mult a fost atitudinea, de cele mai multe ori puerila, pe care colegii mei, absolventi de masterat, vorba aia, o aveau in prezentarile lor. Aceasta lipsa de practica cand vine vorba de a sustine ceva in fata unui auditoriu, combinata cu specularea slabiciunilor lucrarii tiparite au facut munca comisiei de a demonta pe unii din noi foarte usoara. Chiar simpla. Incercand sa ma detasez de atitudinea de student si trecand in cealalta tabara am constatat ca e atat de simplu sa incui cu intrebari pe cineva, sau sa ii demonstrezi contrariul intr-un subiect pe care el l-a tratat in cateva pagini bune.
Da problema nu e asta, desi lucrarea tiparita trebuie sa fie ireprosabila, prezentarea este mult mai importanta in opinia mea. Pentru ca asta e modul in care iti vinzi tu lucrarea. Au fost colegi cu teme din cele mai diverse care au facut aplicatii doar de dragul de a le face, fara pic de importanta sau relevanta cand vine vorba de domeniul practic, sau altii care au facut ceva destul de interesant, dar cand erau intrebati ce au vrut sa demonstreze prin asta ramaneau interzisi. Asistand la aceste prezentari mi-a venit destul de usor mai poi sa fac o prezentare pertinenta, clara si concisa pe care in final am luat 9.25. Stiu, se putea mai bine, dar nu putea lua toata lumea 10.
Dupa ce am aflat notele, am fost pus iar in dilema. M-am despartit de colegi ca si cum urma sa ii vad iar maine, desi pe multi dintre ei nu stiu daca am sa ii mai vad vreodata. A fost ca un pa, pa! cu un “ne vedem maine” subanteles, insa cel mai probabil irealizabil. Acum nu stiu ce sa zic, m-am obisnuit sa vin la scaola, chiar daca foarte rar, datorita serviciului, dar totusi ma vedeam cu aceeasi oameni de fiecare data, mai stateam de vorba. Acum insa, nu mi-a mai ramas decat sa merg la munca si acasa. Atat. Nu tu proiecte, nu tu prezentari, examene, restante, etc.
Ma simt oarecum pierdut si privat de chestiile astea. E ciudat gandindu-ma in urma la aceste lucruri. Adica cum “gata!” ? Am terminat, e gata, nu mai am nimic….am sa vad
Felicitari!